A trecut în neființă, în zi sfântă, de Bunavestire, 25 martie 2020, răpus de virusul ucigaș, Covid 19 scriitorul Paul Goma – un simbol de luptă anticomunistă. Pentru curajul lui, el ramâne un model de admirat pentru români.
Paul Goma a luptat toată viață pentru dreptate și drepturile omului, cunoscând perioada închisorilor comuniste până la plecarea din țară.
Scriitorul curajos, disident anticomunist, conducător al mișcării pentru apărarea drepturilor omului din România care îi poartă numele, s-a născut la 2 octombrie 1935, la Mana, județul Orhei. Și-a făcut studiile la liceele din Sibiu și Făgăraș. În 1945 a urmat cursurile Institutului de literatură și artă M. Eminescu din București până în anul 1956 când a fost arestat. În 1965 reia cursurile Facultății de Filologie, la limba română, din anul I, dar le întrerupe din nou în 1967.
Ca elev, și apoi ca student, Paul Goma este arestat în repetate rânduri pentru activitatea sa politică. Astfel, din decembrie 1944 și până în aprilie 1945, se află internat la Centrul de Repatriere din Sighișoara. În lunile mai și iunie 1952 este arestat pentru trei săptămâni la Sibiu, ceea ce determină să fie eliminat și să-și piardă anul. Din noiembrie 1956 și până în noiembrie 1958 este condamnat la doi ani închisoare. Din noiembrie 1958 și până în martie 1963 are domiciliul obligatoriu la Lățești, Fetești.
Debutează ca scriitor în decembrie 1966 în revista Luceafărul și primește Mențiunea II la concursul instituit de această revistă. În 1968 publică Camera de alături, proză scurtă, în Editura pentru Literatură. Din august 1968 este redactor cu ½ normă la revista România literară, până în inuie 1972. Traduce, împreună cu Horia Popescu, romanul lui Faulkner Pe patul de moarte, care apare la Cartea Românească în 1972.
Paul Goma este primul scriitor român care, urmând pilda lui Soljenițîn, a trimis spre publicare în străinătate manuscrise ce nu puteau să apară în țară. Astfel, în 1967 trimite în Franța și Germania manuscrisul volumului Ostinato. În octombrie 1971 acesta apare simultan la Gallimard sub titlul La cellule des liberables și la Suhrkamp sub titlul original. Expunerea volumului la târgul de cărți de la Frankfurt, provoacă un adevărat scandal.
Paul Goma lansează în 1977 prima mișcare pentru drepturile omului din România, la care au aderat muncitori participanți la greva din Valea Jiului, din august 1977, chiar după arestarea lui Goma. În cadrul acestei mișcări care a avut un mare răsunet în țară și în străinătate, Goma se adresează, în ianuarie 1977, scriitorului Pavel Kohut, unul din liderii mișcării cehoslovace Charta 77. În februarie același an, Goma îi scrie o scrisoare lui Ceaușescu la Palatul Regal, iar a treia scrisoare o adresează la 8 februarie 1977 Conferinței de la Belgrad.
Până la începutul lui aprilie 1977, pe Apelul lui Paul Goma se adună circa 200 de semnături. La 6 mai 1977 Goma este eliberat, iar la 20 noiembrie același an pleacă în Franța.
Activitatea publicistică a lui Paul Goma în favoarea drepturilor omului din România și protestele lui repetate desfășurate de acest curajos scriitor stârnesc furia securității din București care încearcă să-l suprime în două rânduri. O dată trimițându-i o carte cu explozibil, a doua oară –trimițând un ucigaș special, Haiducu, care să-i asasineze pe Goma și pe Virgil Tănase. Haiducu s-a predat însă poliției franceze, denunțând procedeele criminale ale Securității comuniste și solidarizându-se cu Paul Goma. Presa franceză a vorbit luni de zile despre acest caz.
În continuare menționăm câteva din lucrările lui Paul Goma traduse în franceză: La cellule des liberables – Gallimard , 1971 (Ostinato); Elles etaient quatre… – Gallimard, 1974 (Ușa); Gherla, Gallimard, 1976; Dans la cercle, Gallimard, 1977; Garde inverse, Gallimard, 1979; Le tremblement des hommes, Le Seuil, 1979; Les Chiens de mort, Hachette, 1981 (Patimile după Pitești); Chasse-croise, Hachette, 1983; Bonifacia, Albin Michel, 1986; Le Calidor, Albin Michel, 1987.
Referindu-se la cărțile lui Paul Goma, Francoise Wagener scria într-o cronică literară publicată în ziarul parizian Le Monde că “Goma este un Joyce al universului concentraționar”.
Textul de mai sus a fost compus de dna Anca Fanea, vechi colaborator si sustinator ARA.