[En} Ana Trestieni was a devoted friend and supporter of ARA. She participated with presentations at ARA 41 2017, ARA 42 2018, and ARA 43 2019. She helped ARA place the ARA journals in the main library in Bucharest. ARA is sorry to have lost her. She was a matematician by training, but was a gifted poet and writer. Below see an article on her and a few external links.
[Ro} Ana Trestieni a fost un prieten și susținător devotat al ARA. Ea a făcut prezentări la congresele ARA 41 2017, ARA 42 2018, ARA 43 2019. Cu ajutorul ei s-au putut pune jurnalele ARA în cea mai mare bibliotecă din București. Ana Trestieni a fost matematiciană la bază, dar a fost o talentată poetă și scriitoare. Mai jos gășiți un articol despre ea si câteva linkuri externe.
Să lăsăm să cadă cuvintele în amintirea poetei Ana Trestieni
Ileana Costea, Los Angeles, 6 septembrie 2022
Poezie de toamnă
Privind un arbore
Mă simt asemeni arborelui din faţa mea.
El şi-a pierdut primele frunze.
Şi eu am pierdut câte ceva:
Râsul în hohot, sclipirea din ochi.
El îmi arată nuanţele : verde spre galben, roşu spre maro,
Eu nu mai cred în bine şi rău.
Pe amândoi ne pândeşte îngheţul.
El şi-a pregătit o siluetă subţire şi neagră,
Eu paltonul negru şi lung.
În somnul iernii, el va visa foşnet de frunze în miez de vară,
Eu foşnetul clipelor îmbrăţişând o iubire.
Se spune că matematicienii au înclinație și talent la muzică și poezie. E cert în cazul poetei și scriitoarei de proză Ana Trestieni pe care vreau să vi-o prezint acum. Ana a îmbrățișat eternitatea pe 27 iulie, 2022 la București.
Absolventă a facultății de matematică, Ana Trestieni s-a îndreptat cu pasiune spre literatură. A publicat poezii în diverse antologii și în volumul de poezii proprii „Imortele”, 2013).
A publicat și proză de ficțiune, mustind de gingășie și inspirație, dar și alte lucruri:
- O antologie de poezie românească bilingvă româno-franceză („Să lăsăm cuvintele să cadă”/„Laissons les mots tomber ”- ce titlu inspirat!), unde Ana Trestieni apare alături de poeții ei preferați (Lucian Blaga, Ana Blandiana, Nichita Stănescu).Versurile fiind traduse în franceză de ea. Volumul a ajuns la târgul de carte din Paris în 2016.
- O reușită micromonografie „Brâncuși” (în colaborare cu soțul ei, sociologul Dan Trestieni), pentru care fiul Anei, Ion Tudor Trestieni (în conducerea Directoratului General pentru Cercetare și Inovație a Comisiei Europene) a organizat o lansare la Bruxelles în 2021 la care a participat și Consulul României din Belgia. Autorii au vorbit celor adunați în sală pe Zoom, de la București.
O minte frumoasă, Ana Trestieni descoperă lucruri speciale: Eugen Ionescu – parafizician, despre care Ana vorbește într-un articol care îmi place mult. Parafizica este definită ca domeniu al parapsihologiei care cercetează fenomenele paranormale în sensul de schimbări materiale ce nu pot fi explicate prin legile naturii (ex. anumite raze, fenomenele P.S.I. etc.). Într-un fel face o parodie a științei. Nu știam nimic despre Colegiul Parafizicienilor de la Paris din care făcea parte Eugen Ionesco a cărui dramaturgie se înscrie de fapt bine în această linie diferită de abordare a realității.
O poezie de a Anei a fost aleasă să fie inclusă în volumul bilingv română-engleză, „Poezie și Știință”/ „Poetry and Science”.
Reclame
RAPORTEAZĂ ACEASTĂ RECLAMĂ
Descriind hiperbolă spre soare
Ne ţineam din când în când de mână
Şi priveam printr-o eroare acelaşi punct,
Descriind hiperbolă spre soare
Şi-o elipsă înclinată spre infern.
Pedalam agale cicloide,
Miezul lor de nucă îl mâncam,
Sâmburi de caisă şi idee,
Între dinţii noştri lung scrâşneau.
Descifram cu tine teoreme,
Lemele graţioase ne puneau
Labele de gheaţă răcoroase,
Pe obraji şi buze luciul sideral.
Răsfoind acum caiete vechi
Chipul tău se-ncheagă sub simboluri
Sigma, tau şi epsilon cel mic
mi-amintesc de dimineţi cu rouă.
Cartea cuprinde, pe lângă o serie de poeți talentați, nume prestigioase din lumea științifică cum ar fi Basarab Nicolescu și Solomon Marcus. Cartea a luat premiu pentru traducere. Premiul a onorat-o pe editoarea cărții, doamna Grete Tartler.
Eu însămi nu pot spune că “am întâlnit-o” pe Ana Trestieni. O știu de când, bebeluș, se târa pe pardoseala apartamentului pe care familia mea îl împărțea cu familia ei (pe când comunismul considera că suprafața de locuit pentru fiecare cetățean, trebuie să nu fie mai mare de 9m2). La rândul meu eram copilă cu doar câțiva ani mai mare ca Anișoara. (Poate sunt singura care a continuat s-o cheme așa, cu acest diminutiv cu frumoasă sonoritate românească).
Iată că cea mai recentă (și ultima) carte a Anei Trestieni evocă strada pe care era acest apartament, Strada Speranței din iBucurești: „O odisee a săniilor din Strada Speranței”.
În ultimii ani Anișoara cu mine am corespondat mult. Dar comunicam prin text, prin email (costul convorbirilor telefonice fiind prohibitiv pentru ea) și mai niciodată prin viu grai. Acum niște luni însă m-am pomenit cu un telefon de la Anișoara. Îmi cerea de urgență să-i trimit o poză cu blocul în care mai mulți ani am locuit amândouă, un bloc frumos, acoperit de iederă, o haină verde proaspăt vara și cu culori ruginii toamna. Îi trebuia repede căci vroia să pună poza blocului îndrăgit ca primă imagine în frumoasa ei carte pentru copii, în curs de apariție. (A apărut la editura Vremea în iunie 2022 puțin înainte de data lansării la Bookfest, București.). Ana nu putea să ia o poză a blocului căci acum se renovează și este un uriaș paralelipiped îmbrăcat în pânză groasă gri și roz. M-am bucurat mult că am reușit (cu mare noroc cautând în multiplele mele căpițe de fișiere de pe numeroase USB-uri și discuri hard externe) să dau de o poză și să i-o trimit.
Reclame
RAPORTEAZĂ ACEASTĂ RECLAMĂ
„O odisee a săniilor din Strada Speranței” este o frumoasă carte cu ilustrații pentru copii.
În ea autoarea povestește cu voioșie și antren năzdrăvăniile pe care le făceau cu zeci de ani în urmă copiii de pe strada Speranței. Iată un paragraf reprezentativ:
„Era pe vremea când mamele erau tinere și atrăgătoare, când toată strada era a copiilor și tot cartierul cu duzi și oțetari era al lor. Când mama îi trimitea să cumpere vara gheață și să umple sifoane din sticlă groasă colorată. Mașinile erau rare, scumpe, frumoase și nu circulau pe stradă și în cartierul lor. Când jucăriile erau puține. Era pe vremea când săniile împânzeau cartierul înzăpezit. Când spaimele părințiilor și urâciunea lumii erau ținute ascunse de ochii avizi ai celor mici. Când traumele multor oameni erau încă proaspete și se vorbea în șoaptă despre ele, iar rudele se adunau mereu, încercând să crească împreună speranța.”
În proza sa Ana observă totul cu acuitate, dar filtrat prin
sensibilitatea ei deosebită și descrie totul într-un stil gingaș, plin de
simțire și imaginație poetică.
Voi da mai jos un fragment dintr-o lucrare pe care a prezentat-o Ana Trestieni
la congresul Academiei Româno Americane de Arte și Știinte (ARA) la Iași în
2018 și care s-a publicat și în ARA „Arts and Humanitas” Journal din acel an:
„Poetul în Parc”. Este vorba de tema întâlnirii poetului cu muza sa, prezentată
ca având loc în timpul unei plimbări într-un parc bucureştean din apropierea
statuii Aviatorilor, într-o zi de iarnă.
Poemul se naşte, nu fără chinuri, în aerul îngheţat, sub un soare cu dinţi, în
timpul petrecut de poet în parc. Textul încearcă apropierea cititorului de
fiinţa fragilă a poetului.
„Într-un parc din București, iarna Poetul se plimbă fără căţel în parcul din apropiere. Cu ochii la crengile pline de zăpadă proaspătă invită Muza să-i şoptească un pastel adecvat anotimpului. Aceasta, mofturoasă, acceptă, cu condiţia să schimbe anotimpul pentru unul mai călduros. Odată pactul încheiat, crengile copacilor se populează cu nişte spiriduşi cu feţe obraznice. Fiecare început de vers, rostit de poet, este secondat de intervenţiile corecţionale ale galeriei de derbedei. Aceştia stau cocoţaţi în copacii albi, mişcându-şi voios picioarele ce le atârnă.
- Poetul începe şoptit:
- Clipele s-au desprins de noi ca nişte
pescăruşi.” …
Iată acum câteva persoane cu care se întretaie viața Anei Trestieni: Ana Blandiana pe care a tradus-o în franceză: Nichita Stănescu de care a fost apropiată și care i-a dedicat o poezie, romancierul American Saul Bellow care venind în România a stat în apartamentul în care a locuit Ana Trestieni (pe atunci Vasilescu) și pe care acesta l-a descris în romanul „Iarna Decanului”; Mihai Vasilescu (Edgar Shelaru ca nume de jurnalist la BBC -unde a lucrat 20 ani – și apoi la Europa Liberă și autorul cărții „Refugiații” – 2013) fratele mai mare al Anei despre care Anișoara vorbește cu multă gingășie în „Odiseea săniilor din Strada Speranței”; matematiciana Alexandra Bellow din Chicago, USA, care a locuit în același apartament pe Strada Speranței cu Anișoara si i-a fost nașă la botez, ele două ținând mult una la alta; compozitorul de muzică clasică modernă, Aurel Stroe, al doilea soț al mamei Anei, cu care Anișoara a avut multe și lungi convorbiri interesante și care au marcat-o, după câte mi-a mărturisit chiar ea, și numele căruia a fost dat Casei de Cultură de la Bușteni, dat fiind școala lui de muzicieni din casa de vară pe care o avea acolo.
Reclame
RAPORTEAZĂ ACEASTĂ RECLAMĂ
Pot spune deci că ’am descoperit-o’ pe Ana Trestieni ca poetă și scriitoare prin colaborarea mea cu ea pentru congresele recente ale Academiei Româno-Americane de Artă și Știință a cărui Președinte Interimar sunt. Ana a fost foarte activă la congresele ARA din 2017 (Sinaia), din 2018 (Iași) și prin Zoom la congresul ținut în 2019 la cunoscuta universitate UCLA (Los Angeles). Ea a făcut prezentări și a publicat articole de proză în jurnalul anual ARA „Arts and Humanitas” din 2017 și 2018.
Ana a scris și câteva haiku-uri. Haiku-ul este un gen literar japonez. Este vorba de un scurt poem compus din trei versuri şi 17 silabe. Este ceva limpede, de o subtilă sau prozaică frumuseţe.
Inchei cu două Haiku-uri de Ana Trestieni care exprimă tristeţea mea în pierderea unei prietene cu minte frumoasă.
Pasăre albă în zbor
Luminând întunericul
Nopţii.
Pietre gri.
Lipsa florilor
Are mirosul absenţei tale.
===
Notes and Links/ Note si Linkuri
[En] Versions of the above article was also published in Melidonium,. Roman, Romania; Destine Literare, Anul 16, Nr. 61, pp. 185-188, Montreal, Canada; Romanul Australian, Nr. 264, p. 3, Melbourne, Australia
[Ro] Versiuni ale acestui articol au apărut în diverse reviste: Destine, Melidonium, Românul Australian. Apăsați pe numele subliniate din textul în engleză de deasupra.
Alte linkuri exterioare
[En} You can found a CV of Ana Trestieni in the list of CVs of Artists and Writers who participated at ARA 41 Sinaia 2017. Cliek here.
[Ro] Puteți găsi CV-ul Anei Trestieni în lista de CV-uri a celor care au făcut prezentări la Congresul ARA 41, Sinaia, 2017. Apăsați aici.
[En] An article by Ana Trestieni on Brancusi appears on the blog of Ben Todica. Clik here. It is in Romanian, but contains pictures of Brancusi’s sculptures.
[Ro] Un articol despre Brancusi de Ana Trestieni apare pe blogul lui Ben Todica. Apăsați aici.